Ieri a fost o zi luuuuunga, dar atât de lunga cât o zi de luni, nu una de vineri. Știți senzația aia când tu te trezești și abia aștepți sa vina noaptea in timp ce copiii sunt pregătiți sa meargă in aventura vieții lor, da?
Trezirea la noi se face la ora 7:00 in stil mare, cu urale, cântece, bătăi de linguri și cu nelipsitul: “maaaaami!!!!”
Victor in momentul in care deschide ochii sare din pat vesel, fuge la Tudor apoi la tati, iar apoi, încântat ca și-a făcut treaba și a trezit toată casa, ia cu asalt frigiderul. Nu are sens sa va zic cât sta cu țiți in gura toată noaptea, dimineața se trezește efectiv lihnit, așa ca bătălia pe alimente este prima bătălie pe care o da și pe care o și câștiga, in prima parte a zilei. Zic prima fiindcă urmează nenumărate batalii de-a lungul zilei, nu le țin numărul, pentru sănătatea mea mintala.
In prima parte a zile, după micul dejun și sfântul aspirat, începem lecțiile. Tudor sta cuminte și facem activitățile in timp ce Victor rupe vreo 2-3 pagini dintr-o carte, varsa cel puțin un pahar, merge pe la frigider sa vadă care mai ii treaba, mai caută prin gunoi bunuri pierdute, vine înapoi la noi, se urca pe masa și ii mâzgălește cărțile lui Tudor, începe ce-a de-a doua bătălie, se termina cu țiți ca și premiu de consolare, apoi fericit merge sa-și lipească mâinile de geam. Între timp terminam lecția, adunam creioane și carti, Tudor primește 1 leu in schimbul faptului ca aduna creioanele împrăștiate de Victor prin tot livingul, eu spăl geamul pentru prima oară in zi, toată lumea fericita.
Ne mai învârtim, mai facem o cursa cu mașini, Victor decide ca atâta oboseala merita răsplătită cu o masa gustoasa așa ca întindem iara vesela. Lui Tudor i se pare ca abia acum a terminat micul dejun, Victor mănâncă ca și cum ar fi ultima masa, apoi, cu morcovi de prin supa prinși in par și lipiți pe masa, scaun și parchet, decide ca a venit vremea sa se culce.
Somnul de amiaza a lui Victor este cea mai frumoasa pauza din zi. Liniște, frumos, ciripit de pasarele, realizez și eu ca sunt la munte și ma bucur de o cafea și o carte buna. Tudor, încântat și el de pauza, urmărește cu sufletul la gura filmul animat pe care îl vede acum pentru a 46-a oară.
Mai punem și 2-3 piese de puzzle la loc si când auzim sunete de pași hotărâți venind din camera de la Victor, ascundem puzzle-ul sub pat și ieșim din dormitor cu mâinile la spate, așteptând ordine de la căpitan. Căpitanul se trezește nervos pentru ca ii este foame așa ca servesc mica armata cu câte o gustare, de la copil la câini, timp in care frământ un aluat de cornuri, sa nu carecumva le scadă glicemia la puișori. Doamne Feri’ sa mi-i știu apatici.
Restul după-amiezii poate fi descrisă printr-o învălmășeala de jucării aruncate peste tot, mult plâns, ras, țipete și Nedreptăți, unul își numără frenetic banii, pe celălalt îl aud sorbind cu saț, in baie. Când intru, îl văd cu mâinile pana la cot in WC, aducându-și căuș mâinile la gura și bucurându-se de gustul apei de la munte. Ce mai contează unde-i depozitată?
Pe final de zi lucrătoare, decid sa-mi iau inima in dinti, completez o declarație, împachetez copiii și ii scot la o plimbare pana la magazin. Ne întoarcem cu câte o cutie cu suc, a lui Tudor a ajuns repede in burtica, a lui Victor a ajuns pe masa, pe covor și pe canapea. Când am terminat de șters sucul de pe covor, m-am apucat de frecat canapeaua pe care Victor o mânjise cu dulceața de afine din cornuri. Apoi, am aspirat de doua ori covorul plin de chipsuri zdrobite de picioruse nazdravane. Aia e, măcar nu m-am plictisit. Când a terminat Alex, pe la 19:00, eu eram deja mai obosita ca o iapa de curse, așa ca partea cu cina nici nu mi-o mai amintesc, stiu doar ca a fost zgomotoasa, ca si restul zilei.
Dupa cina, am culcat copiii apoi ne-am tolanit pe canapea si am sarbatorit cu cate o inghetata faptul ca am mai supravietuit o zi.
Ce am învățat ieri?
Tudor, indignat ca Victor primește și el produse din magazin deși nu muncește deloc pentru bani, zice: “Nu-i corect! Victor nu face nimic pentru banii pe care ii are!!!” I-am explicat ca Victor face mulți bani mâncând tot și dormind de amiaza, ceea ce el nu face. El ca sa sa își câștige banii trebuie sa adune jucării, sa se îmbrace/încalțe singur, sa facă paturi, sa se șteargă singur la fund, sa își pună hainele in cos, munca mai de jos. Și uite așa a învățat și Tudor al meu cum sta treaba in viața reala: ăla care muncește mult, are veșnic prea puțin, in timp ce ăla care sta degeaba primește tot. A se vedea diferența între muncitorii la câmp și politicieni.
Așa ca, da-i cu izolarea. Cine mai are nevoie de grădinița când stand acasă înveți sa răzbați prin viața?
0 comments :
Post a Comment