Ale`s Bites
And More...
Home » » Jurnal de izolare, ziua 19

Jurnal de izolare, ziua 19

Written By alexandra maja on Tuesday 31 March 2020 | Tuesday, March 31, 2020


 Luni. 


 După un Weekend plin, mereu privim lunea cu ochi grei și obosiți. Dar stai?! Nu am avut un Weekend plin fiindcă am pierdut vremea pe lângă casa, așa ca luni, joi, sâmbăta și duminica sunt exact la fel! 

 Avantajul izolării: nicio zi nu-i mai nașpa ca cealaltă fiindcă toate sunt practic la fel.

  Ieri totuși nu a fost o zi ca oricare alta, ieri dimineața ne-au vizitat bunicii, aceiași bunici care in Floresti, locuiesc la un gard distanță de noi. Dacă până acum, întâlnirile  făceau parte din rutina, acum au devenit un eveniment. Și iată cum deja vedem efectele pozitive ale izolării: prețuim fiecare moment, ne bucurăm mai mult unii de alții, suntem infinit mai recunoscători pentru tot ce avem.

 

 Poate o sa spuneti ca asta nu-i izolare, cu atâtea vizite, dar credeți-mă, la cât clor a pus Alex in bazinele cu apa, a dezinfectat zona vreo 2 km pătrați de jur-împrejur. Ma simt aici ca in “Under the Dome”. Avem deja clor in toți porii, nu ne mai atinge niciun virus luat de la lilieci, găini, vaci sau “berberițe” de acum pe vreo 15 ani.

 

 Afară vremea s-a arătat bună o mare parte din zi așa ca am servit micul dejun afara. Humus, salata de “beuf” dar fără “beuf”, salata de vinete, crema de brânza și legume prospete. De 3 luni am devenit vegetariană, m-am hotărât, imediat după revelion, sa renunț la carne. De atunci și pana acum am mâncat atâția cartofi încât am hotărât ca ar fi mai rentabil, stand la munte, sa ne plantam cartofi pe 1 hectar de pământ. Mi-ar ajunge pentru prima săptămâna din Septembrie. 


 Alex tine neaparat sa va zic ca a învățat sa tragă cu praștia, singurul nefericit din schema fiind proprietarul cabanei de alături, in curtea căruia Alex a aruncat un munte de pietricele.Poate reușește mâine sa-i spargă geamul ca de când cu izolarea nici nu mai avem pe ce arunca banii. 


 Copiii au fost atât de cuminți încât nici nu știu ce as putea sa scriu despre ei. Maniaci de cuminți, de-a dreptul. Atât s-au alergat pe-afară, încât atunci când au intrat în casa nu au mai avut chef sa strice nimic.

 Au stat cuminți la lecții, au mâncat tot, nu au vrut dulciuri, au adormit fără târguieli, enervant de cuminți. 

 

 Prea ușor a trecut ziua asta de luni.




0 comments :

Post a Comment