Weekend, in sfârșit! Ma trezesc fericita ca este sâmbăta, Alex nu lucrează, o sa stam împreuna cu copiii, vis! Când M-am trezit, cerul era senin, auzeam de afara pasarele ciripind, mai ca auzeam și un îngeraș cântând la harpa. Totul a fost mirific pana m-am uitat la ceas: 06:11 minute!!?. V-am zis deja ca Victor ne da trezirea, cu ăsta in casa n-ai nevoie de ceas deșteptător, dacă e de stat la coada la făină sau spirt, cu Victor ai 100% șanse sa prinzi loc in față.
Nu știu dacă v-ați prins pana acum, dar Victor ii teroarea casei. Ii un terminator fără pereche. Nu știu cum am reușit sa fac așa un copil obraznic intr-un ambalaj așa angelic. Azi, de exemplu, printre multe alte porcarii pe care le-a făcut, a avut stralucita idee de a-și lua buretele de vase, pe care după ce l-a înmuiat bine in cenușă, a pictat canapeaua, pe vremuri, crem. Îl văd, încep ușor sa simt cum îmi clocotesc nările de furie și simt ieșind miros de fum in timp ce ma îndrept spre el. Îl întreb, cu toată calmitatea de care pot da dovada: “Victor, tu ai făcut asta?” La care el, cu buretelul in mâna și rânjind voios: “Da, Titot!” (asa își spune el, Titot).
Îl scot afara, sa mai strice ceva și prin curte cât adun de prin casa. Afara găsește rapid un ceaun murdar și plin cu apa așa ca se apuca de frământat in el. N-am energie sa-i mai zic ceva, doar îl privesc resemnata, in timp ce Alex se apropie si ma ia de umeri, zicând: “Sa ma duc sa-l las in pădure?” Radem amândoi, Victor amesteca cu spor apa cu noroi in ceaun, toată lumea fericita.
A urmat Sfânta Curatenie de Sâmbăta, am mai aranjat câte puțin căsuța apoi m-am apucat de făcut mâncare. Cu Victor in casa trebuie sa gătești ca și la hramul mănăstirilor, una-într-una învârți in blide.
Tudor, de când avem magazinul, a devenit un adult responsabil, nu-mi mai da deloc de lucru. Am vrut sa-i dau gratis o napolitană și s-a supărat, mi-a zis ca nu-i corect sa-i iau șansa de a și-o câștiga cinstit. O sa-i fie greu in viața...
Aseară am avut cerere specială de tiramisu și brioșe, am executat comanda fără sa cer bacșis, că-s de treaba. Ii buna viața cu juma’ de kil de zahar pe zi dar in ritmul asta, o sa ma scoată armata cu tancul din casa, după carantina. Totusi, asta-i deja alta poveste.
Apropo de corectitudine, atât va zic: intr-o țară in care doctorii sunt nevoiți sa-și usuce maștile pe calorifer, politicienii merita sa se usuce la soare.
0 comments :
Post a Comment