Azi dimineața nu am scris jurnalul fiindcă ieri nu s-a întâmplat nimic notabil. Doar un mic incendiu care merita povestit.
După micul dejun și maimuțăreala de dimineața, m-am asezat ca o cucoana, cu cafeaua, pe canapea. Întorc capul pe fereastra, și ce sa vezi: fum, foc, arde, arde! Scot un sunet de groaza când observ focul in curtea vecina și copiii sar buluc pe mine, împrăștiind cafeaua peste tot.
Hop țop, de la momentul meu închipuit de relaxare, la agitație generală, toată lumea urla in toate părțile: Fooooc, incendiuuu, taaaaattttiiiiii, hai jos sa vezi incendiul!!!! Copiii deja erau transpirați de cât au alergat pe la geam și înapoi, când deodată apare Alex: lent, ușor, coborând scările cu soldurile legănate, ca Rose in Titanic. Vorba aia, un fum și-un foc, am mai vazut eu. “Ce-aveți mai căpcăunilor, ce arde?” întreabă el calm copiii. Ii arat pe geam ditamai fumul și pe vecinul cum arunca cu gălețile pline cu apa peste foc și ii zic: “Ce crezi? Ar trebui sa merg sa-l ajut?”. Alex mai sta puțin sa se gândească, apoi hotărăște ca mai bine îl suna și îl întreabă dacă arde el ceva intenționat, cum se mai obișnuiește pe la țara, sau chiar i-a luat foc ceva. Eu, răbdătoare din fire (NOT), decid ca trebuie sa fiu in miezul acțiunii, ca sa aflu dacă au nevoie sau nu de ajutor. Iau găleata de la mop și ma pun de alergat pe deal in jos. Dacă aveam și 2 cozi împletite și un șorțuleț, puteam cânta intro-ul de la Heidi, așa fain alergam cu găleata la subraț.
Ajunsă acolo, mi-am dat seama ca-i alarma falsa. Ardea omul un morman cât casa de resturi de scânduri și mai arunca câte putina apă cât sa controleze focul sa nu se extindă. Am stat și m-am bucurat in cele din urma de focul de tabăra, chiar dacă nu era nici tabăra, nici seara, și nici nu m-am apucat de cântat cu vecinii. Dar cine-s eu sa refuz un moment de relaxare dacă Universul mi l-a oferit?
Restul zilei a decurs oarecum normal, am pregătit un tort răsturnat cu mere pentru desertul de prânz, dar cum ceilalți l-au refuzat pe motiv ca nu conține ciocolata, l-am mâncat eu cu Adriana pe tot. Și până la urmă, ce-i un tort la două femei zdravene?
Seara s-a încheiat fără vărsare de sânge, copiii s-au înțeles perfect și după ce s-au jucat liniștiti, au cinat, și-au numărat a suta oară banii câștigați peste zi și s-au culcat.
End of story.
0 comments :
Post a Comment