Jurnal de izolare, ziua 22

Se apropie ziua lui Alex, de câteva luni plănuiesc sa-i fac cadou o excursie in Cuba sau Mexic, doar noi doi. Norocul face ca mi-am pregătit banii și urma ca in Martie sa cumpăr biletele, dar iată ca a venit Virusache peste noi și Mariselul va tine loc brizei marii și nisipului alb. Cum gătesc 3 mese pe zi și 2 gustări, petrec mare parte din timp in Bucătărie, așa ca, stând in izolare, mi s-a părut o idee fantastica sa mut destinația banilor, de la excursie exotica, la un Thermomix. Pana la urma, chiar dacă nu mai mergem in Mexic, pot găti guacamole la Thermomix și pun pe YouTube un Mariachi. Ca și cum am fi acolo! Săptămâna trecută l-am comandat, ieri a ajuns. Emoții, cât casa..De când m-a sunat curierul și pana seara, m-am transformat intr-un chef cu 3 stele Michelin. De la supa crema cu ciuperci, pana la păstrăv cu legume și sos olandez, plus un desert delicios: mousse de ciocolata, toate făcute in Thermomix.

In timp ce ocnașii au lucrat pe-afară, eu m-am învârtit pe lângă Thermomix, nici Ratatuill nu cu ar fi putut concura cu mine. Adriana și Florin, când au urcat, și-au trecut pe declarație, la motivul deplasării: Munci Agricole. Nici n-au știut dragii de ei cât de aproape de adevăr vor fi. Copiii, văzând supa mea crema și Peștele cu legume, au fost atât de incantați încât au mâncat cus cus, veșnica lor mâncare. Ce sa faci, nu putem avea toți gusturi fine. După cina, am culcat copiii apoi am bagat in noi ca sparții mousse-urile de ciocolata, ne-am declarat incantați (și grași). Deci, cu alte cuvinte, dacă vreți Thermomix, scrieți-mi, va vând și de-astea. Vând Thermomix, uleiuri esențiale, torturi și vise. That’s me, always active