Dacă marți nu s-a întâmplat nimic notabil, ei bine, miercuri ii zi de notat in calendar. Ziua in care merg la oraș. Cu blugii aia buni.
Hai sa încep cu începutul, totuși. De când ne-am mutat la munte, Alex nu a mai ieșit din localitate. Eu însă, ieșirea săptămânală la cumpărături am transformat-o in sărbătoare. De marți seara îmi pregătesc frumos hainele, duc rufele murdare la mașina, îmi lustruiesc papucii, toate cele. Cum face omul când se pregătește de ziua naționala, practic.
Miercuri dimineața, agitația-i mare. Mergem la oraș! Șosetele cu dantela, papucii de lac, hainele de duminica, toate-s pregătite. Ne-am completat și o declarație și am pornit cu Adriana și Victor la drum. O declarație nu-i suficientă la 2 cucoane, dar asta urma sa aflam mai târziu.
Am lăsat hainele acasă la spălat și am mers la Cora. Acolo, in parcare, ca in pregătirea marelui jaf, ne-am pus manusile și masca in sincron, ne-am înarmat cu sprayuri dezinfectante și gelurile in buzunare, ca asta-i trendul. Channel și-a pierdut din notorietate, acum mirosul râvnit este cel de alcool, clor sau spirt.
Ne-am dat jos din mașina și am pornit voioase la cumpărături, cât de fericite pot fi 2 femei de la țară care vin la oraș. Atât ca orașul nu mai era cum ni-l aminteam, ci parca ne teleportatsem intr-un film SF, tot ce-am putut observa printr-o mâna de oameni cu mască care se plimbau grăbiți dintr-un loc in altul, sunt doar niște ochi triști, pierduți, care se mișcă automat in toate direcțiile.
In filmul meu cu unicorni, nu încap așa imagini. Eu nu pot percepe realitatea așa, la mine ori este totul colorat, ori nu este deloc.
In Cora ne-am târguit cu privire la cărțile pe care urma sa le luam copiilor, Adriana nu-i de-acord cu home-schooling-ul, zice ca-s prea nazistă, copiii trebuie sa se joace, au vreme de lecții la școala. Evident ca am pornit bosumflate de la raionul de cărți, eu cu brațul de matematica, ea cu protestele: “Ești nebună! Îl scot pe copil din carantina direct in clasa a 2-a!”
Apoi au urmat contradictiile cu privire la tipul de apa plata, alcalină sau nu, cu ph mai mare sau mai mic, confruntarea finala pe Google, Nebunie totala. Cine a trimis 2 femei la cumpărături?!
La raionul de dulciuri ne-am înțeles de minune, am umplut coșul cu ciocolata și am plecat râzând, la subraț, spre casă.
Înspre casa, am aflat ca o declarație nu-i suficientă, ca trebuia sa avem două, dar descurcărețe cum suntem, am scos-o la capăt.
Am preluat copilul de la bunici și am venit înapoi spre Marisel, unde băieții mari dar și cei mici, ne așteptau cu sufletul la gura.
După ce am făcut contestata ora de matematica cu cei mici, Alex a frământat un aluat, el fiind brutarul casei, apoi a început ce-l de-al doilea battle al serii, “Cine-și face cea mai wow pizza.” A mea nu prea avea sare așa ca am mai pus la final. Cățeii au stabilit și ei ca nu-i buna la rinichi, deci puteți ghici ca n-am ieșit câștigătoare.
După cină am pregătit desertul pe astăzi, o tartă cu crema de vanilie, pere și ciocolata, apoi am împărțit pijamalele și ne-am bucurat de 2 ore de liniște înainte de somn.
0 comments :
Post a Comment