A venit intr-un final vremea buna și in vârf de munte. Dimineața, soare, ciripit de pasarele intr-o liniște perfectă, aer curat și plin de brazi in jur. Când te trezești cu toate astea, și realizezi cât de norocos ești, uiți ca exista internet. De aici, absența.
Toată ziua am stat pe afara dar nu o sa va mint, seara am mai butonat puțin, ca sa fiu la curent cu toate cele. Pe Facebook nu mai are sens sa intru o vreme, 2 din 3 postări din NewsFeed îmi sunt cu întrebări de genul: “Câte picioare sunt sub masa?” “Care persoane mai sunt in camera dacă împușc o căprioară?”, “Cine este vecina soacrei mamei Anei?” Plus sute de versiuni de calcule matematice. No ofense, dar când mai văd câte o postare de genul: “Eu am răspuns corect cu Smaranda lu’ Creanga ancercați și voi sa da-ți răspunsul corect”, urmat de o problema de logica, pe mine mă bușește râsul. Succes, ce sa zic. Gramatica nu-i logică, bat-o vina, de aceea nu o “ancearca” mulți.
In rest, toate bune.
Tudor si Alex (cel mic) au descoperit ca vecinul are o curte cu mult mai mare decât a noastră, plus ca el are cai, vaci, găini și alte animale care i-au fascinat pe copii, așa ca ii mai vedem doar când se apropie ora mesei, in rest, tot pe-acolo sunt. Vecinul nu știu ce părere are, dar până nu-mi zice vreo doua de sănătate,ne bucurăm și noi de liniște.
Victor se urca in căsuța din curte și sta toată ziua ca Escobar, privește in zare. De pe scaun, de pe geam, in picioare, sta cu orele și asculta atent tot ce se întâmpla in Marisel. Îl fac controlor de trafic aerian, clar. Sau traficant de droguri.
Ieri, sărbătoare naționala, a fost ziua minunatului. V-am mai spus ca excursia pe care o plănuiam in Mexic anul acesta pentru cadoul lui s-a transformat in cel mai fericit caz intr-o împachetare cu nămol la Techirghiol, așa ca m-am gândit sa-l surprind altfel.
I-am pregătit o mică vânătoare, am plasat indicii cu ghicitori in diferite zone, urmând ca in mijlocul pădurii, in jos, la râu, sa-și găsească cadoul. Indiciile au fost câteva poezioare inventante de mine care făceau trimitere subtilă la locuri pe care le-am vizitat împreuna. Le-am pus in cutiuțe de surprize de la oua Kinder, astfel încât sa iasă in evidență
Noi suntem fani puzzle-uri, așa ca indiciile pe care i le-am pregătit au fost floare la ureche, le-a găsit pe toate și și-a revendicat cadoul in mai puțin de o oră.
Seara s-a lăsat cu muzică, dans și pagube in stocul de vin. După ce am culcat copiii, ne-am mutat ringul pe masă unde am asezat un puzzle de 1000 de piese pe care, din motive evidente, enunțate la începutul paragrafului, n-am putut sa-l facem. Noroc ca avem timp din belșug sa-l terminam, in zilele/săptămânile care urmează.
0 comments :
Post a Comment