Am purtat discuții pe tema aceasta cu mai multe persoane, și am fost dezamăgită să constat că există și femei care vor copii doar pentru că societatea le cere. Chiar recent mi-a spus o cunoștință: "Eu nu vreau copii fiindcă nu imi plac și nu mă văd vreodată mamă, dar dacă viitorul meu soț mi-o va cere, probabil o să fac și eu un copil." Păi cum adică? Dacă nu vrei, nu faci și punct, nașterea unui copil nu o poți compara cu coptul unei prăjituri - parcă nu aș vrea neapărat ceva dulce, dar fac ca să am ceva în casă, dacă mi se anunță musafiri.
Admir femeile care sunt mame și se dedică copiilor lor, la fel cum le admir pe cele care nu sunt fiindcă nu vor să distrugă o copilărie. Faptul că o femeie este mamă nu o face nici o femeie mai bună și nici mai specială dacă nu își dorește, fiindcă de cele mai multe ori, femeile care nu îsi doresc copii dar totuși îi fac, îi vor pasa ulterior bunicilor, altor rude sau dădacelor, iar aceștia au nevoie cel mai mult de părinți.
Un copil zămislit din dragoste și din dorința de a deveni mamă va crește și se va dezvolta mult mai armonios decât unul făcut numai așa, ca să nu scadă natalitatea, fiindcă un copil iubit, înseamnă un copil fericit, un copil care are încredere în el și un copil în care eu îmi pun speranțele pentru un viitor mai bun. Un copil făcut doar fiindcă așa se cuviine să facă o femeie, ca deh, cică numai de aia există ele pe pământul ăsta, va crește cel mai probabil frustrat, interiorizat, fără prea mari așteptări și ambiții și cel mai probabil va deveni și el un părinte la fel pentru copilul lui.
Creșterea unui copil înseamnă energie și creativitate, astea nu se nasc decât din dorința de a fi mamă și din bucuria existenței unui copil în viața ta.
Desigur, nu susțin sufocarea copilului și dacă ai făcut un copil nu înseamnă ca nu trebuie să mai faci nimic decât sa fii non-stop lângă el și eventual să te și muți cu el după ce se căsătorește. Trebuie să existe un echilibru, este necesară și viața socială, este benefică și întoarcerea la serviciu, însă tot timpul nevoile copilului trebuiesc puse pe primul plan.
Sunt femei pe care nu le-aș vedea niciodată mame și le admir enorm pentru cariera construită cu mult timp sacrificat și multă muncă. Nu sunt deacord cu vorba " dacă nu ai făcut un copil, ai trăit degeaba" - poate femeia aceea care nu a făcut un copil, nu l-a făcut pentru că a muncit toată viața ei ca noi restul sa ne bucurăm de o invenție grozavă, de un proces echitabil sau de un medicament imperios necesar pentru tratarea unei boli.
Cugetarea de astăzi nu este deloc pentru că eu sunt mamă și chiar nu mă consider nici vreo eroină și nici cea mai bună mamă din galaxie, însă eu la rândul meu sunt copilul unei mame care deși susține că și-a dorit foarte mult un copil, a ratat 80% din copilăria acestuia. Mama nu mi-a fost alături pentru că a muncit să am tot ce îmi doream și întradevăr nu am cunoscut lipsuri și am avut mai multe decât și-ar dori un copil...financiar vorbind. Aș fi avut nevoie mai mult de prezența ei fizică lângă mine însă nu o pot condamna, poate dacă mi-ar fi fost mai mult prin preajmă, dar nu aș fi avut cu ce să mă încalț ca să merg la școală, aș fi fost nemulțumită și i-aș fi reproșat ca nu este suficient de responsabilă.
Așa că dragelor, nu vă lăsați presate de prejudecăti și faceți cum vă dictează conștiința, nu societatea. Un copil presupune o mare responabilitate, una pe care trebuie să ți-o asumi, nu să o pasezi, el are nevoie de părinți mai mult decât de bunici sau alte persoane.Copiii care simt că nu sunt iubiți și de care nu are nimeni grijă, se vor transorma în niște oameni de care cel mai probabil trebuie sa ne ferim și cu siguranță nu ne dorim acest lucru.
0 comments :
Post a Comment