Alăptatul în public

  În ceea ce priveşte alăptatul şi importanţa acestuia, pot fi spuse tare multe, însa încerc să nu fiu plictisitoare şi scriu, în general, scurt şi la obiect.
  Ieri am scris despre renunţatul prea uşor la alaptat, astăzi voi scrie despre alăptatul în public - poate fi şi acesta un factor de decizie în renunțare, în contextul în care multe mamici consideră alăptatul în public un lucru tabu, fiindu-le mai uşor să îşi lase bebeluşul acasă cu o cutie de lapte la dispoziţia micuțului.
 Înainte de sarcină şi chiar şi în timpul acesteia, susțineam că nu voi alăpta niciodata în public, fiindcă nu mi se părea tocmai comod şi decent să mă dezbrac oriunde, să îmi hrănesc copilul. Am continuat cu această mentalitate şi puțin timp după ce am nascut. Până într-o zi.
 Am ieşit cu Tudor la o terasă când avea 7 săptămâni. Când i s-a făcut foame, am fugit cu el la baie, ca să nu risc un concert gratuit. Şi în timp ce stăteam eu aşa frumos (şi deloc comod) la baie să alăptez, o doamnă s-a spălat pe mâini şi fără să îşi dea seama că s-ar putea speria bebeluşul, şi-a băgat mâinile într-un uscator...în secunda următoare, Tudor s-a pus pe un urlat de care nici nu stiam că este în stare şi numa nu îl mai puteam opri. Tremura şi urla cât îl țineau plămânii iar eu mă agitam de colo-colo în baie, neştiind ce sa îi mai fac. Cand s-a potolit puțin, printre suspine am ieşit din baie, am evitat multimea de ochi ațintiți spre noi, l-am ochit pe soțul meu care râdea,mândru de ce tenor are, i-am facut semn să ceara nota şi m-am îndreptat către ieşire. Am plecat de la terasa aceea cu gândul că asta este ultima dată cand îmi petrec jumatate din timp la baie şi ratez toate conversațiile interesante cu prietenii. La o adică ce fac rău? Nu este ca şi cum m-aş dezbrăca de la jumatate, mi-aş pune o paturica în centrul oraşului şi m-aş apuca să alăptez, ci merg aşa, mai într-un colț, mai discret, dar fară minima jenă. Este un lucru firesc şi trebuie sa mă învaț să accept anumite aspecte ale noii vieți, fară să mai țin cont de prejudecați.
 Şi uite aşa, am ajuns eu sa alăptez oriunde şi oricând, copilul meu nefiind pretențios săracul, şi învațându-se să pape din orice poziție (pentru el, țiți sa fie prezentă, nu are importanță, pot să mă agăț şi de lustră, atâta timp cât poate să înghită).
 Până la urmă, sânii de aceea sunt făcuți, să îți hrăneşti puiuțul, nu sunt făcuți nici să fie puşi pe calendarul de la piese auto, nici să vândă maşini şi nici să facă raiting la Capatos.
 Dacă o femeie care mixează topless este sexi, o femeie care îşi alăptează copilul de ce ar face un lucru ruşinos?